Politics

 Radiografia situaţiei politice actuale Disciplină: Antropologie Nume profesor curs: Romulus Brâncoveanu Nume profesor seminar: Laurenţiu Gheorghe Nume: Trifan Prenume: Bianca-Ioana Grupa: 308 Specializare: Studii Europene Radiografia situaţiei politice actuale Din dorinţa de a prezenta un eveniment regăsit în politica actuală din perspectiva antropologică, voi începe prin a defini ceea ce reprezintă antropologia, care este înţelesul ei şi cu ce se acupă antropologii. Antropologia a apărut ca disciplina oicumenică, obiectul ei fiind omenirea ca întreg sau, altfel zis, cultura la scara unităţii esenţial-umane de maximă extensiune. Percepţia globală şi vag structurată a obiectului a fost apoi completată cu una din ce în ce mai amănunţită, trecându-se treptat şi spre studiul celorlalte unităţi existenţial-umane: grupuri etnice, comunităţi reprezentative, până la individ ca purtător ultim al culturii1. Dacă ar fi sa iau toate aceste idei şi în funţie de ele să fac o presupusă evaluare a situaţiei din România, oare unde m-aş opri' În primul rând cred că m-aş referi la nivelul de cultura existent în această ţară, la cât de mult contează cultura pentru a ajunge la conducerea unui stat (România) şi nu în ultimul rând care sunt reprezentanţii de seama a acestei naţiuni... Şi tot aşa, aş putea continua mult şi bine fără să mă opresc o bucată bună de vreme. Care este situaţia mea „favorită” la ora actuală este greu de decis având în vedere palmarezul acestor politicieni care ne guvernează. Îmi este greu să extrag din contextul actual o situaţie sau un eveniment evidenţiat unic deoarece realitatea la care suntem supuşi este formată dintr-un „amalgam” recurent de oameni incompetenţi şi decizii greşite. Pentru această generaţie născută la graniţa dintre comunism şi conceptul idilic de capitalism, ce nu a simţit gustul amar al lipsei de libertate, dar al cărui subconştient este îmbibat cu speranţele de mai bine a părinţilor, mă simt motivată să aflu care sunt factorii care au dus la neîncrederea şi dezamăgirea oamenilor. 1. Gheorghiţă Geană, „ Antropologia cullturală” capitolul „Personalitate” Nu pot spune că România nu a progresat în ultimii douăzeci de ani, din contră, progresul este foarte vizibil dacă ne raportăm la Mall-urile care umbresc blocurile dărăpănate, terasele care împânzesc vechiile centre istorice, maşinile de lux care sfidează sărăcia în care trăim şi multe alte exemple. Dar dacă ne raportăm la „progresul în om” , acesta nu este vizibil. Dimpotrivă, este un regres căci valorile morale s-au degradat, lipsa de cultură este compensată de tupeu şi nesimţire, iar intelectualii ajung să îngroaşe rândurile şomerilor. Şi de ce am ajuns aici' Probabil din cauza incapacităţii noastre de a ne alege conducătorii şi incapacitatea conducatorilor de a renunţa la propriul lor interes pentru binele colectiv. Auzim mereu aceaşi „mestecare de talaş ore în şir , nu auzim nicio idee, toate sunt nişte prefabricate verbale pe care le aruncă unul în gura celuilalt2”. Din nefericire, parcă în această ţară nu se mai gândeste. Avem alianţe politice create din convenienţă între doctrine politice opuse, avem acuzaţii de corupţie după care împăcări şi alte alianţe, suntem spectatori dar şi părtaşi ai unui circ existenţial ce din nepăsare sau din dezgust, pe alocuri deja ni se pare hazliu. Este cu putinţă ca toţi aceşti oameni care ne conduc să fie atât de lipsiţi de scrupule încât să nu aibă bunul simţ, timp de douăzeci de ani, să-şi schimbe propriile lor câştiguri imediate, dacă nu cu binele unui popor, măcar cu imaginea de salvatori ce puteau oricând să şi-o creeze, sau pur şi simplu nu au fost capabili. Dar dacă românii nu au fost capabili, de ce alte popoare, apropiate ca istorie şi cultură au putut să avanseze atat de mult după era comunistă' Poate pentru că suntem ignoranţi şi pentru că ne mulţumim cu puţin. Altfel cum ne putem explica faptul că acceptăm toate aceste neregularităţi care se petrec pe scena politică românească... În continuarea acestei lucrări voi evidenţia unele dintre cele mai pronunţate neregularităţi la nivel de concepţie publlică. 2. Cristian Tudor Popescu, „Gândul” Conform clasificării mele, acestea se încadrează astfel: 1.Neregularităţi legate de competenţa profesională pentru ocuparea unui post de conducere. În această categorie se încadrează majoritatea miniştrilor României , care au fost puşi în aceste funcţii pe criterii politice şi nicidecum în baza studiilor şi pregătirii profesionale. Ne putem mândrii cu miniştrii ai sănătaţii ce nu au nicio legătură cu medicina care împart şi gestionează banii publici fără a avea capacitatea de a înţelege modul în care gândeşte un medic şi care sunt necesităţile reale ale pacientului. De asemenea, nu ne lipsesc miniştrii ai economiei ce nu deţin noţiuni economice de bază şi care se încurcă în declaraţii şi în estimări. Care este concluzia care se poate deduce din aceste cazuri' Simplu: politica românească se bazează mai degrabă pe sfere de influenţă decât pe valoarea şi pregătirea profesională a omului. 2.Neregularităţi legate de gradul de cultură a personajelor politice. Ce ar fi viaţa în România fără personajele pitoreşti ale lumii politice, care ne distrează şi ne „încântă” în fiecare zi prin simpla lor prezenţă; Fără mitul ciobanaşului autohton care „ridică” şi „zideşte” biserici din banii de buzunar, fără ticurile verbale şi greşelile de gramatică care fac deliciul opiniei publice, şi nu în ultimul rând imposibilitatea conjugării verbului „a fi” în calitate de limbă străină pentru anumiţi, „oameni pământeni care este”. Aceste figuri, parca scoase din operele lui Caragiale nu numai ca se discrediteaza pe ei insisi si institutiile pe care le conduc, dar diminueaza increderea oamenilor in toata clasa politica si totodata ne creaza noua ca tara o imagine externa gresita. În încheierea acestei clasificări sper cu toată credinţa că dilema primului ministru cu privire la problema tancurilor care „merg prin deşert” şi a „avioanelor care nu zboară prin norul vulcanic” va fi cât mai repede clarificată. 3.Neregularităţi legate de imaginea şi percepţia publică. Cred că undeva în subconştient, majoritatea românilor s-a obişnuit cu faptul că există corupţie, că aproape orice se poate rezolva dacă ai o cunoştinţă sau dacă ai suficienţi bani, că există multe fraude şi licitaţii câştigate pe nedrept, că se fură la nivel inalt. Alegerile se transformă într-un circ ieftin din care „toată lumea are ceva de câştigat”, ierarhia împărţirii puterilor stabilindu-se în funcţie de cât de frumos ştii să minţi, care are gura mai mare iar noi votăm în speranţa ca cel care va junge la putere va avea bunul simţ să nu ia luciul mai mult al sarăciei din această ţară. Alegerea: greşită ca de obicei dar pe cine să alegi...( -eu l-am ales pe cel care mi-a dat făină şi grâu, simbolistică a faptului că vor să ne scoată din sărăcie.- îmi pare rău pentru tine...eu l-am ales pe cel care mi-a dat o pilotă, semn că ne va fi mai bine de aici înainte...; iar dialogurile pot continua). Vina nu este doar a lor, să fim serioşi...nu s-au urcat la tronul suprem „plin de ciolane” singuri. Noi şi pregătire noastră culturală, spiritul vehement de turmă i-au ajutat să ajungă acolo unde sunt. Ce mai este de făcut în acest caz' Să te plângi. Trăsătură specifică românului. Aflat în impas acestuia nu-i mai rămâne decât să se plângă. Să se plângă şi să nu facă nimic. Iar ei, politicienii noştrii „iluştrii” se dau în stambă afirmând: „Nu ştiu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici” sau „Sunt atât de nervos şi supărat, încât nu vorbesc decât administrativ”, etc. Concluzia ar fi una destul de tristă...Gradul de incultură, lipsa de educaţie şi egoismul au adus ţara într-un impas major, motiv pentru care îmi permit să-l citez pe marele filosof al Greciei antice care spunea că „filosofia este singura cale spre cunoaşterea adevărată –cunoaştere Formelor-, aşadar filosoful ar trebui să conducă statul”3. 3. Platon, „Republica” Întrebarea de la curs: De ce se utilizează termenul de revoluţie pentru schimbările sociale radicale' Termenul de revoluţie indică „o schimbare de sens”, o schimbare semnificativă ce se produce intr-o perioadă relativ scurtă de timp4 şi care înseamnă separarea ireversibilă între un sistem şi altul. Revoluţiile pot avea loc numai in societăţile în care masele au o „conştiinţă socială” mai deyvoltată. Acesta este motivul pentru care în Antichitate sau în Evul Mediu nu se poate vorbi despre revoluţii politice, ci de revolte sau răscoale, şi tot aceasta este motivul utilizării termenului de revoluţie pentru schimbările sociale radicale. 4. www.wikipedia.org „Revolutia” BIBLOGRAFIE: 1.Achim Mihu „Antropologia culturală”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002 2.Gheorghiţă Geană „Antropologia culturală” Editura: Gabriel Stănescu.-Bucureşti:Criterion Publishing, 2005 3.Gilbert Durand „Ştiinţa despre om şi tradiţia” Editura: Aura Christi şi Andrei Potlog; -Bucureşti: Ideea Europeană,2006 4.Peter J. King „O sută de filosofi” Editura: Rao, 2006 5.www.wikipedia.org 6. www.Jurnalul.ro 7.www.Gandul.ro